Tavanul,
o păpuşă veche,
un jurnal...
Primăvara a rămas afară,
şchioapătă,
se sprijină într-un baston de catifea
ce se înfige în tăcere,
respiră greu
sub un copac ce întinde brațele
să-şi mângâie umbra.
Un nor pierde o lacrimă
pe cântecul abia auzit al unui greiere.
Văzduhul s-a oprit în fereastră:
icoană cu îngeri obosiți.
Între fereastră şi primăvară,
nu mai rupe nimeni liliacul.
În bătaia acestui minut,
scurtez depărtarea şi o sufoc în rugăciune.
o păpuşă veche,
un jurnal...
Primăvara a rămas afară,
şchioapătă,
se sprijină într-un baston de catifea
ce se înfige în tăcere,
respiră greu
sub un copac ce întinde brațele
să-şi mângâie umbra.
Un nor pierde o lacrimă
pe cântecul abia auzit al unui greiere.
Văzduhul s-a oprit în fereastră:
icoană cu îngeri obosiți.
Între fereastră şi primăvară,
nu mai rupe nimeni liliacul.
În bătaia acestui minut,
scurtez depărtarea şi o sufoc în rugăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu