Atunci când ne preocupă ceva, este bine să fim atenţi la unele detalii care pot fi semnificative. De cele mai multe ori atenţia noastră se îndreaptă înspre sursa cauzatoare a preocupării, când, în realitate, ceea ce este mai preocupant nu este sursa ci efectul produs de către aceasta.
De exemplu, pe mine nu mă preocupă Lucian Boia şi inepţiile pe care le debitează, deoarece dobitoci şi trădători de ţară plătiţi de către duşmanii României am tot avut şi vom mai avea, însă mă preocupă numărul mare de români care pun botul la ce scrie jigodia. Boia poate crăpa de la o zi la alta, lovit de un tren sau bătut de Dumnezeu, însă ideile lui ticăloase înfipte în mintea unora sunt mai greu de extirpat.
Pe mine nu mă preocupă nici Klaus Werner Iohannis, care face parte din aceeaşi categorie cu Boia, adică aceea a trădătorilor de neam şi ţară, pentru că şi preşedinţi trădători am tot avut de la Ceauşescu încoace, ba cred că nu se salvează cu totului niciunul, însă mă preocupă românii care l-au ascultat atunci când acesta i-a insultat pe credincioşii care cred în valorile familiei, numindu-i infatuaţi şi extremişti periculoşi şi retrograzi, sau când a insultat alte milioane de români doar pentru că votează un partid care lui nu-i convine. Iohannis nu va mai fi preşedinte mult, sau poate chiar va crăpa anticipat, lovit de blestemele neamului de care îşi bate joc, dar ura şi vrajba pe care a semănat-o în rândul românilor va fi mai greu de înlăturat şi va lăsa brazde adânci pe obrazul poporului nostru.
Nu mă preocupă nici cei care duc de ani buni o campanie de denigrare a bisericii ortodoxe române, pentru că de duşmani biserica noastră a tot avut parte încă de la înfiinţarea ei, dar flăcările bisericilor incendiate ne-au luminat şi mai mult credinţa, nu ne-au întunecat-o, însă mă preocupă acei tineri români care îmbătaţi de minciunile progresismului globalist, scuipă fără rezerve peste realizările părinţilor lor, vomită peste tot ce înseamnă istorie, credinţă, spiritualitate, datini şi chiar limba pe care o vorbesc. Denigratorii credinţei ortodoxe şi a valorilor tradiţionale vin şi pleacă, sau chiar crapă şi ei sub sabia poporului revoltat, însă urăciunea răului pe care aceştia reuşesc s-o inoculeze în mintea unora, va fi mai greu de înlocuit cu frumuseţea binelui creştin.
De exemplu, pe mine nu mă preocupă Lucian Boia şi inepţiile pe care le debitează, deoarece dobitoci şi trădători de ţară plătiţi de către duşmanii României am tot avut şi vom mai avea, însă mă preocupă numărul mare de români care pun botul la ce scrie jigodia. Boia poate crăpa de la o zi la alta, lovit de un tren sau bătut de Dumnezeu, însă ideile lui ticăloase înfipte în mintea unora sunt mai greu de extirpat.
Pe mine nu mă preocupă nici Klaus Werner Iohannis, care face parte din aceeaşi categorie cu Boia, adică aceea a trădătorilor de neam şi ţară, pentru că şi preşedinţi trădători am tot avut de la Ceauşescu încoace, ba cred că nu se salvează cu totului niciunul, însă mă preocupă românii care l-au ascultat atunci când acesta i-a insultat pe credincioşii care cred în valorile familiei, numindu-i infatuaţi şi extremişti periculoşi şi retrograzi, sau când a insultat alte milioane de români doar pentru că votează un partid care lui nu-i convine. Iohannis nu va mai fi preşedinte mult, sau poate chiar va crăpa anticipat, lovit de blestemele neamului de care îşi bate joc, dar ura şi vrajba pe care a semănat-o în rândul românilor va fi mai greu de înlăturat şi va lăsa brazde adânci pe obrazul poporului nostru.
Nu mă preocupă nici cei care duc de ani buni o campanie de denigrare a bisericii ortodoxe române, pentru că de duşmani biserica noastră a tot avut parte încă de la înfiinţarea ei, dar flăcările bisericilor incendiate ne-au luminat şi mai mult credinţa, nu ne-au întunecat-o, însă mă preocupă acei tineri români care îmbătaţi de minciunile progresismului globalist, scuipă fără rezerve peste realizările părinţilor lor, vomită peste tot ce înseamnă istorie, credinţă, spiritualitate, datini şi chiar limba pe care o vorbesc. Denigratorii credinţei ortodoxe şi a valorilor tradiţionale vin şi pleacă, sau chiar crapă şi ei sub sabia poporului revoltat, însă urăciunea răului pe care aceştia reuşesc s-o inoculeze în mintea unora, va fi mai greu de înlocuit cu frumuseţea binelui creştin.
Viorel Boldiş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu