„Parnas XXI - versuri de ieri și de azi” , azi: Liliana Popa

secol de singurătate

mantia fumegîndă a vîntului
aripă prinsă pe umărul serii
adună frunzele ce albesc
cu timpul,
cu secolul de singurătate,
cu moartea,
cu viața.
peregrinul anonim
are mereu rezervat ultimul vals
și umbra străvezie a ceții.
trei frunze mi s-au prins în păr
două mi s-au așezat în palme
și sub petecul meu de cer
vom depăna fiecare poveste
pe care o voi scrie cu degetul
pe geamul ferestrei,
pentru alt veac.

Mai multe poezii semnate Liliana Popa aici:

https://parnas21.blogspot.com/…/liliana-popa-secol-de-singu…

LILIANA POPA: statuile liniștii, nu mai cred în distanța dintre paralele, secol de singurătate, Ceasul aruncat pe fereastră, exercițiu cu mine însămi, nu mai e loc în lume, moartea lebedei nu a existat, note de final