(sonet)
Din fiecare munte, din oceane
Se-nalţă şoapta fremătând departe.
Un geamăt viu pe toate le împarte,
Vârând în trupul norilor piroane.
Din foc, din aer, tainic se desparte
O undă vie ridicând coloane.
Profilul ei de linii şi canoane
Îl port senin din naştere în moarte.
Pământul scoate-un sunet să-ntregească
Făptura lui de înger desfrânat.
Din fiecare lume-mpărătească
O altă notă-cheie s-a-nălţat.
Astfel se-ncheagă muzica cerească,
Cu necuprinsul spaţiu înstelat.
(2004 - sonet nepublicat în volum)
https://youtu.be/THNmlyQNkgg
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu