Florin Sorescu: Iști - piști

(se dedică lui Ildi Șerban cu ocazia nașterii celui de al doilea nepot, Vlăduţ)😊

Ea era Iști-piști, cum adică iști-piști, o întrebam noi amuzaţi, adică așa, iști-piști, ce este atât de greu de priceput, ne privea mirată de parcă ar fi fost de la sine înţeles că iști-piști era acel ceva pe care nici tu nu poţi să-l deslușești, bunăoară viaţa pe care ai trăit-o fără să o trăiești și uneori ţi se pare că, deși ai trăit-o tu, nu-i viaţa ta, este un cuvânt în maghiară? o întrebam, a, nicidecum, ne răspundea ea, iști-piști e iști-piști, așa cum am fost eu când mi-am văzut tatăl după douăzeci de ani și imediat după ce l-am cunoscut a murit, atunci mi-am zis așa, iști-piști de viaţă, mă uitam la el cum stă încremenit în sicriul ăla după ce a dansat cu mine primul și ultimul vals, adică primul din viaţa mea și ultimul din viaţa lui, dar la fel de bine se poate spune c-a fost primul din viaţa lui și ultimul din viața mea, lasă, Iști-Piști, încercam noi să o consolăm, bine că măcar v-aţi cunoscut, puteaţi să treceţi unul pe lângă altul fără sâ știţi, da, mă, ne răspundea ea, poate am și trecut de multe ori unul pe lângă altul fără să ne fi văzut așa cum de multe ori treci pe lângă omul de care afli mai târziu că îţi fusese hărăzit, iar ăsta tot un iști-piști e, mai cu seamă atunci când îţi devine și mai necunoscut decât era înainte, pentru că acum nu mai este un necunoscut oarecare, ci necunoscutul tău, unul de care cu cât te apropii mai mult, cu atât el se îndepărtează mai tare și-atunci te apucă așa, un iști-piști, de nu mai știi cum să ieși din el, și-n momentul acela vedeam cum lui Iști-Piști încep să i se prelingă lacrimi, tare frumoasă mai era Iști-Piști cu lacrimile ei, și-atunci noi ne transformam într-un stol de păsări și-i strigam din înaltul cerului, hai, Iști-Piști, să zbori împreună cu noi, dar ea ne privea neajutorată încercând să ne arate că uite ce s-a ales din aripile ei, nu face nimic, Iști-Piști, o consolam noi, dă-le încolo de aripi, se poate zbura și așa, iar ea începea să danseze un vals fredonând în magiară, ţi-era mai mare dragul s-o vezi valsând singură pe străzi, acum este cu tatăl ei, ne gândeam noi transformându-ne într-un covor de frunze uscate ca să-i fim puţin mai aproape, iar ea începea să se desprindă de pe pământ ușor, uneori tristeţea e singura care mai poate să-ţi dea aripi, tristeţea aceea care se strânge de jur împrejur ca un fuior, ca atunci când i s-a spus să-și schimbe numele din maghiară pentru că altfel va pierde tot, iar ea nu a putut să le spună decât atât, iști-piști, domnilor, cum adică iști-piști, au întrebat-o ei, ai venit aici ca să-ţi baţi joc, las' că vezi tu iști-piști până o să te saturi, bozgoroaică nenorocită, aici ești în România, futu-ţi neamul mă-tii de păsăroi migrator venit tocmai din stepele Asiei, dar eu sunt româncă, domnilor, le-am răspuns, aici am învăţat întâia dată să zbor, asta se petrecea în alt film, mă priveau cu toţii nevenindu-le să creadă, iar mama a ieșit dintr-o dată din mijlocul lor și mi-a zis, te rog, vorbește în maghiară, așa cum te-am învăţat de când ai supt din acești sâni, arată-le că ești o adevărată fiică de unguroaică, dacă altceva nu-ţi amintești spune măcar kösönöm și te iertăm, iar eu ce era să mai fac, m-am dus la ea și i-am spus așa, iști-piști, mamă, după care am strâns-o puternic în brațe, spre indignarea tuturor, iar ea s-a desprins din strânsoare și mi-a zis, așa ceva nu există în limba noastră, tu nu mai mi-ești fiică, tu ești un trădător, las', Iști-Piști, o consolam noi, să vezi că pân' la urmă o să-i treacă și-apoi noi ne avem ca frații, doar suntem colegii tăi de salon, mai bine vino cu noi la joacă sau pur și simplu hai să dansăm