Carmen Pasat: De-aș mai avea o viață...

De-aș mai avea o viață de rezervă
Născută chiar din jarul viu al sorții
Aș înflori ca măru-n fața porții...

M-aș tot roti, ca ciocârlia-n ceruri
Urcându-mi inima la rang de soare
În triluri lungi aș trece de hotare,

Iar de-aș putea iubirii să-i dau rostul
Când voi cădea în hăuri să mă scoată
Tot învârtind mereu, mereu la roată...

Aș împlini în dorul meu lumina
În setea amânată de cuvinte
Punând un preț pe orice jurăminte.

La margini de tristeți aș pune zâmbet
În ploi de primăvară, doar petale
Cu miere-aș umple câteva pocale,

În clopote aș pune cântec moale,
Cocoarelor le-aș face cuib în stele
Să stea cuminți, până ajung la ele...

De-aș mai trăi o viață, încă una!
În plăsmuiri cuminți de universuri
Aș scrie, ca acum, vreo două versuri...