Cătălin - Adrian Buduru: Phoenix

Pe o parte a lumii
cerul e privit de jos în sus, pe cealaltă, de sus în jos.
Numai norii, cuminți, stau deoparte
și adună lacrimile lumii
amestecandu-le, duios,
într-o carte..

Când eliberezi pasărea din colivia-i de cenușă
te convingi tot mai mult că ea revine la tine să deschidă o ușă.
Vei regăsi , cumva, ceva ce ai pierdut
și vei avea, ca prin miracol, chiar un alt început.

Când vei elibera pasărea de propria-i cenușă,
oasele ți se vor face mâini, picioare, șiră,
concret reinventate ,
și, subtil, vei observa
cum se miră de noua
lor realitate..

Pasărea ta ,profund eliberată , îți arată pe care parte a lumii exiști.
Să nu fii surprins, oriunde te-ai afla, oamenii-s la fel
de veseli , sau triști.
Desigur, ea e unică, nu are urmași, trăiește odată cu tine, este oraculară, ea renaște etern, singura din specia ei,
singură
printre demoni si zei.

Unora le place să zboare la înălțimi, altora, în abis.
Cerul e ,uneori, foarte sus, alteori ,mult prea jos. Câteodată nici nu contează, e-nchis..
28aprilie 2020,
ora 14.15