Eugeniaq Bucur: Porniri

Gândul plin de flori
Întinse brațele în îmbrățişare
Până acolo unde în fereastră
Chipul curat aştepta mângâiere sufletului

O petală atinsă de vântul minții

Se opri în liniştea retinei şoptindu-i

Distanța între oameni se măsoară în

Nuanța sentimentelor

Azi e alb

***

 In suflet poți intra îmbrăcat
cu haina sentimenteor
Pe fila albă ce o întâlneşti
Luând tovarăş arătătorul
Tu adânceşti suprafața
îi dai culoare prin mângâiere
Uneori râuri încep a curge
Printre copacii bătrâni
Apa e cristalină rece
Frunzele se oglindesc în umbre
Iar aprenta degetului tău
Rămâne în memoria apei
A frunzei şi a răsăritului nerăsărit