Petruța Niță: Paiața

stau sub fereastra rotundă
ce invită soarele la exilul florilor
din trecute glaciaţiuni                                                  
vin din ţara de marionete
din patrii aride sterpe de dragoste
unde se tipăresc grădini şi cărţi de ficţiune
la fiecare secundă
m-am ascuns sub pervazul verde
ferită de rădăcinile arborilor carnivori
cu mintea plină de strigăte înfricoşătoare
fluturi uscaţi
legaţi la ochi şi spânzuraţi
de toate venele mele tremurânde
de pe vremea când eram omidă
şi am devorat un copac
m-am executat într-un martiriu
purtând o mască
sunt păpuşa cu ochii de sticlă
împodobită cu dantelă roşie
corpul mi-e căptuşit cu paie
membrele îmi sunt din lemn
capul sună a gol
hai, trage sforile