Îmi sapă-n trup făgaşe moi de ceaţă
Şi mă zidesc într-un palat de gheaţă,
Să nu le dau porunci la fiecare.
Dar n-au veşmânt, doar masca stă pe faţă
În fâlfâit de aripi şi uitare,
Ceasornic pentru veştedă mişcare,
Grăunte crud, neîncolţit pe viaţă.
Cobor stindardul timpului în bernă.
Din nefiinţa lui de-a pururi cazi.
Nu-ţi e hamac, nici reazem şi nici pernă
Şi nici drumeag între sihaştrii brazi.
Există doar o clipă-n noi eternă
Şi tot ce fac e într-un veşnic azi.
(2004 - sonet nepublicat în volum)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu