***când îmi imaginez veşnicia
mă uit într-un pahar de trandafir
câte începuturi câte margini
şi mă recunosc în ridurile străbune
dar încă viu colorate
bizar că veşnicia are chip efemer
vara, un dor
la comanda ierbii înrourate
stânga-mprejur!
dreapta-mprejur!
la mijloc eu!
trenuri...
nişte oameni vin, pleacă
alţi câţiva poposesc
se uită la mine cum stau în poziţia de drepţi
într-un solo de exterminare,
miss you
şuier de locomotivă cu aburi
în iulie
o vară ca o sfârşeală
de viitor
o cunosc
este un cult păgân aplicat
ochiului de stea
şi înţeleg metafora eternităţii
simplă fată de la stână
muncită de cuvinte prea mari
(Poezii din vol "Culegătoreii de flori)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu