Djamal Mahmoud: perna

vorbim mereu de ramuri și de rădăcini
niciodată de perne
niciodată de cearceafuri albe
ridicăm din trunchiurile copacilor
turnuri înalte
frunzelor moarte le facem statui
din stâncile lunii
zidim temple
deși n-au aer suficient
nici măcar pentru acele două
minute când ni se taie respirația
inspir adânc și închid ochii
dumnezeu este o pernă
pe care îmi adorm iluziile
obosite de atâtea priviri deasupra
cearceaful alb
e mormântul în care mor în fiecare zi

(Albe&reci 2010, Vinea București)