Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Elena Volcinschi: Când mâna ta dezmiardă


Când mâna ta dezmiardă a mea frunte,
Căldura-i de luceferi; ochii s-aprind lumină.
Iar luna ce străluce, făcând noaptea senină
Și-așterne visul lin pe gânduri calde, multe...
De mine când te-apropii, dorința m-amețește
Și ce sfios aluneci prin gesturi tremurate!
,,Cum oare s-ațipim când rătăcim în noapte
Și dăruim iubirii sublimul-nebunește”?
Răcoarea lină a nopții nor blând de adiere,
Ori buzele ce-și ard carminul în suspine,
Nectarul lor curat din florile- alpine
Sunt tresăriri de dor, de tandră mângâiere!
Adună-mă cu drag și de acum înainte
Și vom trăi iubirea de noi doi ocrotită,
,,Cum oare să adorm în ast’ noapte venită
Cu retrăire tandră, doruri împătimite”?
Și totuși, înspre ziuă, somnul șiret mă fură.
Un vis frumos se cerne pe pleoape-ngreunate,
Adorm sub mângâieri cu dorul ce-mă-ncape...
Din somn ce m-a trezit? Sărutul tău pe gură!
(Vol.O ALTĂ TOAMNĂ-2019)

Niciun comentariu:

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10