Emil-iulian Sude: din manuscrisul : "Paznic de noapte"

Ni s-a dat nouă un coleg

în cârca noastră un pripas
vede și notează el tot. despre noi
ce se mai poate spune. colegul
rămâne la fel numai cârcile noastre
se schimbă. cocoșați cum ne știm
credem că este de la umerii noștri. sau
poate de la privirea în pământ.

nu ne mai amintim când ne-am dus.
pieptul înainte ultima oară. fără habar
o zi de vară. senin și fără scrupule albăstriu
pe care îl vedem și nu este. culoare.

prin ochiul
lui cel mare să ieșim din cerc. ne bagă pe țeavă pârâtorul. monstruoși unul în altul. lasă de la el o mână liberă între început și sfârșit restul . vrea să ne îndreptăm încrezători în fâlfâitul de înger. confeti sclipitori.

abțiguiți fugim din obiectiv să ne luăm porția
de țigări la bucată și salam cu euri