Pasat Carmen: Fascinație

În mine azi, o alta-și face veacul
Rar mistuind, în taină, o iubire
Și neștiind care îi este leacul
Strivește câte-un vis din amintire.

Își face cuib pe rugul dezmierdării
Tot tulburând o lume obosită,
Parc-a ajuns la capătul răbdării
Sărmanul lut, scânteie de ispită.

M-oi regăsi. Supusă în cuvinte,
Cu aripi noi ce-or încolți în stele
Eu, frunza călătoare și cuminte,
Împerechind lumini în mici inele.

Și curge-voi năvalnic în șuvoaie,
Crescând în rădăcini de pomi și floare
Tot voi iubi. Și-n fire lungi de ploaie
Voi face zilnic câte-o sărbătoare.

Carmen Pasat