Alexia Ema Ema: apoi

mi-ai desfăcut picioarele
și te-ai așezat între ele
ca pentru un zbor lung
n-ai spus nimic
nici măcar un cuvânt
ți-ai pus mâinile pe genunchii mei
i-ai îndepărtat ferm
și ți-ai făcut loc acolo
de parcă ți-aș fi aparținut dintotdeauna

de unde ai știut străine
că-n cuibul acesta nu s-a mai întors pescărușul
ce fel de pasăre ești
din ce cuib ai căzut

și după atunci
te-ai întors mereu
în cuibul acela abandonat
la început aduceai bețișoare
pe care le lipeai cu humă și salivă
iar aripile începuseră
să-ți semene din ce în ce mai mult
cu ale pescărușului

să taci și acum
tot așa cum ai tăcut și atunci când
mi-ai desfăcut picioarele
nu-mi spune cine ești
se apropie toamna
și nu vreau să știu că pescărușul
e o pasăre prădătoare