Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Doar piatra din adâncul fântânii îți poate vorbi despre durerea apei (Teodor Dume)

Pe urmele poetului Nicolae Silade (I)

Calea Victoriei – Editura Cartea Românească EducaționalRedactor şef laLugojul, 1991-1997. Din 1997 este fondatorul şi directorul ziarului Actualitatea. Din 2010, fondatorul şi directorul revistei Actualitatea literară. A publicat în: reviste literare din România, Austria, Franța, Germania, Spania, Serbia, Israel, Canada, SUA. Volume apărute:
* Visul în lucru, Litera, Bucureşti, 1979
* Cartea poeţilor (volum colectiv), Lugojpress, 1994
* Mergere înainte, Lugojpress, 1997
* eternelia, Marineasa, Timişoara, 2006
* iubirea nu bate la uşă (I), BrumaR, Timişoara, 2013
* iubirea nu bate la uşă (II), BrumaR, Timişoara, 2016
* miniepistole, Grinta, Cluj-Napoca, 2017
* miniepistole, ediția a doua, Grinta, Cluj-Napoca, 2019
* calea victoriei, Cartea Românească Educațional, 2019
* La guérison d'illusions et autres guérisons, Editura Stellamaris, Franța, 2020
Poezii traduse în: engleză, franceză, germană, spaniolă, maghiară și ebraică.
(detalii aici:https://nicolaesilade.blogspot.com/)
Gheorghe Grigurcu despre Nicolae Silade, cel din „Cartea poeților”

Cel mai apropiat de mottoul cărţii, dat de celebra profeţie a lui Malraux, potrivit căreia „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”, ni se pare a fi Nicolae Silade

Prin gestul de a evoca „sângele mărturisind despre o viaţă mai presus de viaţă”, „minunea care deodată ne luminează pe dinlăuntru”, „acest suflu nou înţesat cu oracole (...) prilej de înălţare şi cântec/ bucurie şi lacrimă de bucurie/ la hotarele unei alte lumi/ la hotarele unei alte vieţi”, autorul se ridică peste „urgie” şi „fărădelegi”, pentru a celebra, smerit, chipul Creatorului lumii. 

Limbajul său de psalmist este „alb”, mustind, precum un tub de neon, de o lumină a revelaţiei, care împlineşte rolul unei metafore sufleteşti: „o, cât de lungi cât de lungi drumeţii/ de la un capăt la altul al vieţii/ de la un capăt la altul al morţii/ şi lumea aceea roind la răscruci/ printre cruci aşteptând întoarcerea ta/ o, tu care vii din înalturi/ deopotrivă stăpân peste ape şi lumi/ mersul nostru pe pământ e străin/ e o naltă suire pe culmi ce se nalţă/ e o altă suire într-un cer mai senin” (Poema silvană, IV).
(Gheorghe Grigurcu,
recenzie la Cartea poeților, Editura Lugojpress, 1994)
                                                  70
ce multe sunt amintirile și ce mari din ce în ce mai mari și mai multe
și mai frumoase și mai reale decât această realitate singuroasă în care
bate vântul nuștiucăreitoamne îți mai trebuie o viață să pui pe hârtie toate
amintirile vieții îți trebuie alcooluri multe din ce în ce mai multe și mai tari

să poți îmbăta nostalgia dar la ora asta când sunt închise până și birturile
de cartier și bate vântul nuștiucăreitoamne și ți se face frig de întuneric și
întuneric de singurătate la ora asta când memoria derulează imagini din ce
în ce mai vii mai frumoase și mai reale decât această realitate singuroasă

din care ai vrea să fugi să te refugiezi în trecut în acel trecut care a fost
prezent în prezentul acesta care a devenit viitorul lui și îl învie acum ca
să-nțelegi câtă filozofie și câtă poezie e în dor dacă ai veni acum dacă
ai veni și te-aș vedea în prezentul acesta și te-aș vedea în viitorul lui

peste un an peste zece aș trece pe lângă tine nemuritor și rece
cum trece timpul prin el însuși fugărit de veșnicia frumuseții 

Niciun comentariu:

Postare prezentată

Teodor Dume: De ce, tată?...

Tata s-a dus într-o zi de iarnă cu foarte multă zăpadă. De fapt, nici nu știu dacă s-a dus de tot.Indiferent de zi, cu privirile încețoșat...

Top 10