Cât rădăcinile musti-vor în pământ
Mai este timp și vreme de înmugurire,
Ca oamenii să simtă o zvâcnire
A frumuseții ce zvâcnește din Cuvânt.
Chemând la viață viața spre trezire
Și orice gând adie să fie un viu cânt
Pe portativ, ca notele dansând în vânt,
Fiori să semene spre înverzire.
Să clocotească iarba sub picioare,
De-atâta freamăt, fierbere în zare,
Iar timpul să-nflorească în petale
Fluturi în zbor, ce scutură secunde
În ochiul fluviului care ascunde
Temeri de timpul care se prăvale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu