Cornelia Mazilu: mi-a bătut lumina-n geam

Mi-a bătut lumina-n geam
Și-avea degete de aur,
I-am deschis, și pe un ram
Gângurea un graur.

Când am dat să mă aplec,
Pletele mi-erau din rouă,
Și am vrut așa să plec
Într-o lume nouă.

M-am gândit să mă ridic::
Aveam rădăcini adânci,
De grâu ce se coace-n spic,
Și-am încremenit atunci.

Brațele-adiau în vânt,
Inima valsa și ea,
Sufletul își lua avânt,
Că-n el pâinea se cocea.

Jarul ce curgea din soare
Miru-n floare revărsa,
Nu știam de ce mă doare
Invierea ast-a mea.

M-am făcut una cu cerul
Când l-am coborât în piept,
Și-am aflat încet misterul,
Înălțării ce-o aștept...