Alexia, mă dor aripile
penele de pe margini s-au ros
de când le tot deschid ca pe două picioare
până vor înțelege că zborul e dragostea
penele de pe margini s-au ros
de când le tot deschid ca pe două picioare
până vor înțelege că zborul e dragostea
înregistrează-mi te rog şi trimite-mi pe mail
acest cântec de lebădă
să îl postez de câte ori vreau să se creadă că e prima
şi ultima oară
acest cântec de lebădă
să îl postez de câte ori vreau să se creadă că e prima
şi ultima oară
cât încă port hoitul acesta de lebădă
pe care-l târăsc prin deşertul minții
şi stâncile inimii
Alexia, nu uita, nu vreau să mă duci la Viena
pe care-l târăsc prin deşertul minții
şi stâncile inimii
Alexia, nu uita, nu vreau să mă duci la Viena
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu