Laurențiu Ulici despre primul volum: „Visul în lucru”
* Risipite într-o masă de locuri comune debitate stângaci, inexpresiv, cu tenacitate de versificator antrenat, câteva imagini realmente frumoase şi sugestive, câteva potriviri surprinzătoare de cuvinte şi cîteva acorduri lirice personale probează vocaţia poetică a tânărului Nicu Silade (Visul în lucru, Ed. Litera, 1979).
Iată un „strigăt”: „Strig şi depărtările se frâng uşor/ Se-apropie şi luna de Pământ/ Stelele căzute au miros de flori/ Şi fulgerele intră în descânt/ Un univers sălbatic se destramă/ În cioburi înghiţite de ocean/ E somnul frânt sub geană/ Şi plouă cu seminţe-n subteran”.
Sau acest final dintr-o „esenţă”: „Clipele - neutre oglinzi/ prin care se vede departe”. Dar, vorba autorului, „mai e până când prinţul va tace să-i cuprinzi/ în boarea care scaldă destinul dimineţii”.
Date fiind fragmentele poetice promiţătoare şi tinereţea celui care le-a scris, nu vom spune că paharul e pe trei sferturi gol, ci vom observa că un sfert din el e plin.
Laurenţiu ULICI,
semnal editorial în rubrica „Prima Verba”, din România literară, 1979
să te trezești dimineața și să vezi biserica albă albe blocurile din jur albă parcarea și mașinile toate albe și cireșul de lângă biserică acoperit de zăpadă mai alb ca biserica albă să-l vezi apoi înflorind și albind sakura hanami să-l vezi cum își scutură florile albe pe aleile albe florile roz pe aleile roz florile roșii pe aleile roșii seva să i-o vezi cum urcă în ramuri în frunze în fruct
în fructele încă verzi pe care le mâncam în copilărie nerăbdători să mai așteptăm vremea coacerii vremea înroșirii vremea roșie spui să le vezi cum se-nroșesc pe o parte apoi pe cealaltă să vezi cum se-nroșește cireșul întreg cireșul verde altădată să-i vezi frunzele apoi îngălbenind cum se scutură frunzele galbene pe aleile galbene frunzele galbene pe aleile galbene și
și să-l vezi apoi desfrunzit uitat părăsit lângă biserica părăsită în timp ce pui dulceață de cireșe pe clătitele fierbinți în timp ce îți spui că e un miracol ce vezi dar să vezi atâtea într-o singură zi într-o singură clipă e mai mult decât o minune în fine se face seară se face târziu și te culci și visezi un cireș înflorit un cireș înflorit într-o biserică albă în al cincilea anotimp
***
detalii aici: https://nicolaesilade.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu