Petruţa Niţă: memorialul zborului

voi colinda până la a 12-a poartă
peste munţii cei mai înalţi
voi certifica memoria zborului
așteptând ca pielea mea să treacă
de uscăciunea scheletică a firii
voi îmbrăca un costum roşu
dar voi lăsa un nasture descheiat...
că poate cine ştie
mă voi afla mireasă dincolo de vămi
*
din oglindirea de sub ape
voi împinge soarele în adâncimile mărilor
unde aş cere adăpost
sau aş putea călători în golful pietrelor mute
săpat sub streaşina secetei
aş cere apa din inelul cununiei dezlegate
până când vocea mea nu va fi nimic mai mult
decât vocea războiului de ţesut
din odaia devenită muzeul ţăranului
*
voi merge să caut iarba fiarelor
şi parfumul cetinei de crăciun
voi traversa pajişti împingându-mi craniul
cu un baston de pensionar ipohondru
dar mai ales
voi strânge cu bucurie mâinile prietenilor mei
- care îmi vor mai şti numele -
până când îmi voi târî oasele
sub două braţe de lemn încrucişate