Reznic Cristian‎ : Paznic...

Un apus de soare
Se lasă peste sat
Peste floarea soarelui
Peste zarzării răscopți

O colibă
Părăsită demult
Presărată de zarzării ce-au căzut
Aici au trăit un paznic cu nevasta
Razele apusului s-au lăsat
Și
Peste inima paznicului
Stă la masă, bea din pahar
Își îneacă durerile
Mai ia o înghițitură
A adormit târziu
Visează frumos
Nevasta lângă colibă
Stând culcată pe paie
Mâncând zarzări.