Antiu Angelica: Printre sfioși copaci

A adormit miraculos pădurea arămie
Și freamătul de frunze a tăcut,
Parfum de întuneric ne îmbie
Și cântecul de lună, care-i mut.

Ia-mă de mână, hai să ne plimbăm
Și să ne pierdem printre frunze moarte,
În doi îndrăgostiți să ne schimbăm,
Să facem legământul de iubire-n noapte.

Printre sfioși copaci ce stau s-adoarmă ,
Să ne jurăm iubirea cea eternă,
Toată pădurea doarme și nu e pic de larmă,
Tu mă așezi în iarbă, din frunze moi faci pernă.

Sute de licurici ne-ndrumă pasul pe cărare ,
Ei sunt stăpânii nopții din pădure,
Vor să ne lumineze dulcea sărutare,
Pe buze să ne-așeze gust de mure.

Ah, cât de elegantă ești in astă noapte
Și-n felinar de licurici cât de frumoasă ești !
Mii de cuvinte de iubire-ți spun in șoapte,
Cu mângâieri și vals de noapte, tu mă ademenești!