Trebuie să-ți scriu
Acum
Pe bruma de pe fereastră
Alunecă-n septembrie
Cuvintele rostite
Ca niste păsări istovite
Ca niste umbre de frunze
Ca niste fosnitoare haine
Temute de frig pe diguri
Trebuie
Să-ti amintesc
Cum te petrec
Noapte de noapte prin vise
Cum te dezbrac de sfiiciune
Cum mâinile noastre
Sălbatice se-mpreună
Cum fără să stim
Trăim unul in altul
Apoi
Noaptea te ia ca un tren
Si dispari
Printre alti oameni
Va ninge imi spui
Si totul va ramâne
Ca o foie usor decolorată
Pe care ai putea
Să incepi o altă poveste
Dacă nu este prea târziu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu