Dan Casuneanu:***

Nu ți-ai schimbat nimic la prima vedere.
De câte ori te mângâi mă înfior
până la margini rămân fără aer
improvizez doi plămâni de uriaș
intru în carne inima sapă adânc.
Nu ți-ai schimbat decât sângele
și fața de copil visător
îmi dau tot mai mult oxigen.
Înghit pe de-a rândul și merg înainte
îmi fac vânt printre florile tale
tot mai numeroase în ultima clipă.
Mă urc în avion pe covorul roșu
parcurg culoarul până la cabina pilotului
mă așez și mă ridic peste tot.
Te văd cum alergi în spatele meu
te aud cum mă strigi din tunel
te închid cu voia ta înăuntru...
Până aterizez pe hârtia velină
îmi fac loc printre măști
este același vacarm de la facerea lumii
nu s-a schimbat cu nimic. Ai dreptate.
Sunt un pitic cu frunze pe tot corpul
ascuns între un cerc și altul
respir cu două alveole, minuscule.