Dan Tipuriță: Fiindcă-mi căzuse dragă

Am monitorizat o poezie. Zilnic
Avea o aritmie şi-o rimă slabă.
- Grav!
Ea-mi răsărise-n mintea acelui gând, ce clinic
intrase-n remisiune.
De sănătos-bolnav.
Adesea cu privirea o mângâiam supus,
era frumoasă tare cum noaptea pare luna,
îi respiram iubirea, dar ea tăcea, de sus
îmi priveghea cuvântul
cel șters pe foaie.
Guma.
Mi-am ascuțit auzul în gama re minor,
am acordat vederea la fața-i de lumină,
nonterapeutic simțeam cum un fior
îmi ninge epiderma cu un fior de brumă.
Am încercat să intru în ea prin nervul vag,
la răsărit de toamnă, la vest de vena cavă,
chiar am trecut de sânge, ca peste vis, un prag.
Dar a fugit de mine.
Fiindcă-mi căzuse dragă.