Alin Ghiorghieș: Casa de corecție

Mi-a mai rămas de spălat scoarța copacilor cu un burete de sârmă.
Despre soare știu de la o oră fixă că e un animal împăiat și expus pe o cortină mumificată
în albastru-mirat.
Mereu am știut despre steaua polară că e borțoasă
cu
și din
florile unui salcâm proaspăt tăiat.
Mereu am știut că unele stelele în august încărunțesc
și sunt duse la casa de corecție lacto-umană unde
dimineața primesc o cană de mahmureală și o felie
dintr-un vis spulberat.
La amiază un nimic disecat se lovește în suflet și se pune la plic
cu puțină dreptate.
Seara la cazan își citește în sângele vremii
ultimul și ultimul an...
Foamea dispare de pe morminte. Se-aud lumânările cum se scurg emailate.
Din ziarul cimitirului stelele mai citesc despre
ebrietate
maternitate
egalitate