Bădescu Alexia:***

și fiindcă ne iubim
prea indigo
ca ultimii incași ai nepăsării
vânzând hard sex și bere
la angro
în noaptea infinită a uitării
și fiindcă ne iubim
arhetipal
cu nemurirea prinsă între șoapte
cu sufletul ascuns într-un țambal
alergători în elegii de-o noapte
și fiindcă ne iubim
instantaneu
ca urletul luminii-n întuneric
rătăcitori avizi din eu în eu
strângând în pumni același vis isteric
și fiindcă ne iubim
fosforescent
tăciuni nestinși în focul pasiunii
brodând speranțe oarbe
indecent
pe fața nevăzută a minciunii
și fiindcă ne iubim
futil
ca locatarii unei morți prea lente
tăcerea-n doi e mersul cel fragil
al unei decadențe
inocente