Cadar Katalin: Taci vântule...

-Taci, vântule nebun!
Și nu tulbura somnul pietrelor,
când cuvintele mi se scaldă în albia tăcerii... 

De atâta singurătate,
uneori
mi se pare că nopțile iau locul zilelor
și zilele iau locul nopților,
fără să se schimbe ceva... 

Și totuși,
de toate sunt străin
și de mine însumi
nou. 

-Taci, vântule nebun!
Că vreau
să dorm și eu.