(2)
Vă aduceți aminte de ”Portretul lui Dorian Gray”? Genială ideea lui Oscar Wilde. Eu să rămân mereu tânăr și în locul meu să îmbătrânească tabloul de pe perete. Trecusem cu Matei peste al doilea pod peste Avon și ne plimbam furați de frumusețile naturale ale acestui parc-oraș, iar noi la rândul nostru furând din timp. Frumusețea, naturală sau interioară, și timpul niciodată nu au loc în aceeași ecuație. Frumusețea trebuie să o cauți în ecuația veșnicului și a infinitului, ecuație scrisă cu literele grecești ale lui ”O On” - scris cu omega dragostei, frumusețea, despre care atât de bine scria Dostoievsky, fiind cea care ne mântuiește. Parcul e bine întreținut fără a distruge din armonia ecologică, gazonul. verde și crud ca o canțonetă, făcând casă bună cu povestea de flaut a râului Avon care lasă pe mal flori galbene și adieri pristine de stuf pe unde se ascund broscuțe în frunte cu broscoiul pe care dacă-l pupi te faci Făt-Frumos la joc.
Așa cum ne plimbam ne atrage atenția o salcie care în tinerețea ei avea pielea ca obrazul feciorelnic al fetelor de munte. Acum, ca în finalul cărții de care vorbeam, tot trupul era sculptat în sute și sute de spaime 7n care blestemul timpul a început să bolborosească dînd pe dinafară spumă împietrind ân cele mai curioase forme, de la coada groasă și împletită a fetișcanelor de liceu până la gâtlejul balaurului din icoana Sf.Gheorghe. Noi stăm mai la distanță trăgând cu urechea la comentariile trecătorilor. Mă întristează că această capodoperă a naturii pe care aș pune-o, fără reticențe, în orice muzeu de psihologie abisală, da, da, știu ce spun, e arătată cu
degetul, Vedeți, omul modern, făcătorul de roboți, a început să ”robotească” și să-și ”robotească” ființa. Totul trebuie să fie la fel, totul după același calup, lucru pe bandă, omul în serie, omul buton, omul cuantic care să fie ca albul e negru și negru e alb. Ba mai vine si filosofia celor care o scriu cu z. Omul este ceea ce mânâncă. Omul mânâncă vegetale, deci omul e vegetală. Boul paște vegetalele, deci boul e om. Trecem peste glumă și ne întoarcem la om. Omul este simfonia de la amiază a creației. Lăsați ce ”zic alții” și gândește cu căpățăna ta, că nu ți s-a dat ca ornamentare estetică. Pe scurt. Dumnezeu te-a cântat la vioară, Tu ești cântecul oceanului și al lui Dumnezeu. Vioara este trupul tău. Omul este om cu cât este om spre și pentru altul. Așa cum râul, nu e mlaștină, cât este mereu spre altul și această ”altuitate” face râul râu și omul om. Creatorul este Poetul prin excelență. El nu a făcut, parafrazez pe pictorul Grigorescu care avea ”ochi” de pictor, de la începutul lumii o frunză să fie identică una cu alta. Până când și frunza are identitatea ei, dar omul de ce renunță cu atâta ușurință la ea? Bre, omule, tu nu ești capră, chiar dacă vecinul îți vrea moartea, tu ești om, înțelegi asta? Tu esti om, iar fratele tău e Dumnezeu. E Dumnezeu pentru că are libertatea, chiar și atunci când a trecut ca soare pe sub norul lui kenosis. Și tu ești Dumnezeu, un Dumnezeu mai mic, un ”chip și asemănare” a Lui, dar numai prin libertate pentru că libertatea este iubire șe Creatorul este Iubire, de aceea nu are margini și țărmuire nici în timp, nici în spațiu.
Copacul acesta are identitatea lui. Pentru că ochiul meu de poet este curat eu îl văd mai presus decât o frumusețe obișnuită pentru că este altfel. Unii dintre oameni se nasc cu ceva care îi face deosebiți de noi, ”rasa pură” cum spunea Hitler. Un handicapat fizic nu este mai puțin om. A gândi așa e cel mai mare sacrilegiu și blasfemie crasă adusă Creatorului. Un om deosebit de noi face parte din înțelepciunea realizării unui chip, sau peisaj, dintr-un puzzle.
Am trăit sub comunism, am fugit din fața tăvălugului roșu cu jertfe imense, nu pentru că am vrut să-mi fie masa americană de Thanksgiving, ci de a fi un nimeni, dar să fiu liber. Voi știți ce înseamnă a fi liber?
E la modă acum frica. Renunțăm la libertatea noastră pentru să ne fie frică de frică. Pretutindeni se vorbește de moarte. Potirul nostru poleit s-a cojit de aurul credinței. Oameni buni, voi nu ați auzit de un om din Galileea? Era fratele nostru. El ne-a învățat cum trebuie să fiu omul om. Nu ”omul nou”, ci omul om care devine om numai prin libertate. Omul fără de moarte. ”Nu vă fie frică. Eu sunt Învierea și Viața!” Când oamenii au aflat că Nazarineanul e Dumnezeu L-au omorât, dar a treia zi a înviat. Suntem oameni cât timp suntem liberi. Libertate spre Înviere. Um mozaic e format din sute și mii de pietricele diferite în cromaticul lor, dar toate împreună, tocmai că nu sunt ”robotizate” au un sens și toate devin icoana Celui înviat.
(va urma)
Vă aduceți aminte de ”Portretul lui Dorian Gray”? Genială ideea lui Oscar Wilde. Eu să rămân mereu tânăr și în locul meu să îmbătrânească tabloul de pe perete. Trecusem cu Matei peste al doilea pod peste Avon și ne plimbam furați de frumusețile naturale ale acestui parc-oraș, iar noi la rândul nostru furând din timp. Frumusețea, naturală sau interioară, și timpul niciodată nu au loc în aceeași ecuație. Frumusețea trebuie să o cauți în ecuația veșnicului și a infinitului, ecuație scrisă cu literele grecești ale lui ”O On” - scris cu omega dragostei, frumusețea, despre care atât de bine scria Dostoievsky, fiind cea care ne mântuiește. Parcul e bine întreținut fără a distruge din armonia ecologică, gazonul. verde și crud ca o canțonetă, făcând casă bună cu povestea de flaut a râului Avon care lasă pe mal flori galbene și adieri pristine de stuf pe unde se ascund broscuțe în frunte cu broscoiul pe care dacă-l pupi te faci Făt-Frumos la joc.
Așa cum ne plimbam ne atrage atenția o salcie care în tinerețea ei avea pielea ca obrazul feciorelnic al fetelor de munte. Acum, ca în finalul cărții de care vorbeam, tot trupul era sculptat în sute și sute de spaime 7n care blestemul timpul a început să bolborosească dînd pe dinafară spumă împietrind ân cele mai curioase forme, de la coada groasă și împletită a fetișcanelor de liceu până la gâtlejul balaurului din icoana Sf.Gheorghe. Noi stăm mai la distanță trăgând cu urechea la comentariile trecătorilor. Mă întristează că această capodoperă a naturii pe care aș pune-o, fără reticențe, în orice muzeu de psihologie abisală, da, da, știu ce spun, e arătată cu
degetul, Vedeți, omul modern, făcătorul de roboți, a început să ”robotească” și să-și ”robotească” ființa. Totul trebuie să fie la fel, totul după același calup, lucru pe bandă, omul în serie, omul buton, omul cuantic care să fie ca albul e negru și negru e alb. Ba mai vine si filosofia celor care o scriu cu z. Omul este ceea ce mânâncă. Omul mânâncă vegetale, deci omul e vegetală. Boul paște vegetalele, deci boul e om. Trecem peste glumă și ne întoarcem la om. Omul este simfonia de la amiază a creației. Lăsați ce ”zic alții” și gândește cu căpățăna ta, că nu ți s-a dat ca ornamentare estetică. Pe scurt. Dumnezeu te-a cântat la vioară, Tu ești cântecul oceanului și al lui Dumnezeu. Vioara este trupul tău. Omul este om cu cât este om spre și pentru altul. Așa cum râul, nu e mlaștină, cât este mereu spre altul și această ”altuitate” face râul râu și omul om. Creatorul este Poetul prin excelență. El nu a făcut, parafrazez pe pictorul Grigorescu care avea ”ochi” de pictor, de la începutul lumii o frunză să fie identică una cu alta. Până când și frunza are identitatea ei, dar omul de ce renunță cu atâta ușurință la ea? Bre, omule, tu nu ești capră, chiar dacă vecinul îți vrea moartea, tu ești om, înțelegi asta? Tu esti om, iar fratele tău e Dumnezeu. E Dumnezeu pentru că are libertatea, chiar și atunci când a trecut ca soare pe sub norul lui kenosis. Și tu ești Dumnezeu, un Dumnezeu mai mic, un ”chip și asemănare” a Lui, dar numai prin libertate pentru că libertatea este iubire șe Creatorul este Iubire, de aceea nu are margini și țărmuire nici în timp, nici în spațiu.
Copacul acesta are identitatea lui. Pentru că ochiul meu de poet este curat eu îl văd mai presus decât o frumusețe obișnuită pentru că este altfel. Unii dintre oameni se nasc cu ceva care îi face deosebiți de noi, ”rasa pură” cum spunea Hitler. Un handicapat fizic nu este mai puțin om. A gândi așa e cel mai mare sacrilegiu și blasfemie crasă adusă Creatorului. Un om deosebit de noi face parte din înțelepciunea realizării unui chip, sau peisaj, dintr-un puzzle.
Am trăit sub comunism, am fugit din fața tăvălugului roșu cu jertfe imense, nu pentru că am vrut să-mi fie masa americană de Thanksgiving, ci de a fi un nimeni, dar să fiu liber. Voi știți ce înseamnă a fi liber?
E la modă acum frica. Renunțăm la libertatea noastră pentru să ne fie frică de frică. Pretutindeni se vorbește de moarte. Potirul nostru poleit s-a cojit de aurul credinței. Oameni buni, voi nu ați auzit de un om din Galileea? Era fratele nostru. El ne-a învățat cum trebuie să fiu omul om. Nu ”omul nou”, ci omul om care devine om numai prin libertate. Omul fără de moarte. ”Nu vă fie frică. Eu sunt Învierea și Viața!” Când oamenii au aflat că Nazarineanul e Dumnezeu L-au omorât, dar a treia zi a înviat. Suntem oameni cât timp suntem liberi. Libertate spre Înviere. Um mozaic e format din sute și mii de pietricele diferite în cromaticul lor, dar toate împreună, tocmai că nu sunt ”robotizate” au un sens și toate devin icoana Celui înviat.
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu