Frențescu Ioana: Ai rămas...

ai rămas peste tot
așa negrăit
ieșit dintre zgomotele făcute sul
pe iarba pe care merg
în orice culoare dizolvată în lumină
sau bezna orelor târzii
orice adiere te deșiră palid și mut
troiene neînflorite de gând sunt purtate în alb
pe-o verticală frântă
iată-mă atât de departe
întoarsă spre apus
sub o lună străină de foc și sânge
cu ziua ruptă-n bucăți
mistuită într-o litanie printre dezinfectanți și măști
cu mâinile spălate mai des ca Pilat din Pont
și ultimele resturi din memorie