George Terziu: Poemul prostului de la gară

În ziua când mă vei ruga să nu te uit
Va fi o zi de septembrie ciudată
Pisicile vor mieuna înspăimântate
De criză globala
În Bucuresti
Copiii vor amesteca culori triste pe trotuar
Culori dinstantate social
Eu voi fi de mult clopotul de la biserica
nebunilor
Care va bate fără să audă nimeni, ora exactă
E important să ştii mereu ora exactă!
Atunci când nu mai ai nimic de spus...
Tu vei merge zilnic la clinica de cartier
pentru a lua calmante
Îndurerată, cu baticul negru ale iluziilor şi trecerii
Prin viata mea
S-ar putea să merg la gară, proştii merg mereu la gară
Se uită la trenuri şi iubesc fugitiv doamnele de la geamuri
Am pariat pe tine şi am pierdut
Du-te naibii istorie tristă,
Lasă-mă să mă îngrop de viu în
Astenia ta de vara lunga...