Marin Rada: Frunzele toamnei

Tremură frunzele toamnei
ca o corabie cu pânze
ancorată pe cer,
luna se ascunde
într-un trup de femeie
și, până la ziuă,
una câte una,
toate stelele pier.
Tremură frunzele toamnei
ca un trup de femeie
cu sufletul risipit în aval...
Curge o liniște mare
de parcă răsună un clopot
la biserica mică
din deal.
Tremură frunza galbenă
de parcă e viața mea
purtată de vânt...
Te chem lângă mine, iubito,
cât mai umbli prin sufletul meu,
cât mai sunt.