Cu dinții ține vara de verdeață
Și cerul e un evantai senin,
Miros podgorii-mbelșugate-a vin
Iar zorii zileii lăcrimează ceață.
Mai zboară fluturi galbeni prin corole,
E soarele peste a toate domn,
Sub streșini vrăbii ciripesc în somn
Iar greieri dau concerte la viole.
Pitind bostani parcă suflați cu aur
De strajă stau porumbii-n lanuri verzi,
Îți vine printre dânșii să te pierzi
Ori să le strângi mătasea ca tezaur.
Atâta pace curge neștirbită
Încât își ies lăcustele din minți,
Se vinde-o șoaptă pe treizeci de-arginți
Iar un centaur bate din copită.
Însărcinată, luna simte greață
Și își rezeamă fruntea de un nor...
De toamnă ocărâtă pe răzor
Cu dinții ține vara de verdeață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu