locul din care nu fug niciodată -
copilăria
m-am născut în ziua în care albul din cireşi plesnea de culoare
cerul
lăcrima pe la margini
mama se pregătea să învelească sarmale în foi
de varză acră
(ultima
fiertură dinainte de paşte)
câteva
gânduri mocneau printre cuvinte...
calul
vecinului era dus la plug între hatul lui Mitru din deal
oricum nu
avea cine să-l înhame la căruţă
tata plecase
la muncă
îl năcăjea
plecarea la patru fix dimineaţa pe jos cinci kilometri
uita de mama
şi de burta ei ţuguiată ca o pâine
scoasă din
cuptorul de după casă făcut de străbunicul
înainte de
război...
aşa m-a
născut mama neajutorată
fără doctor
într-un ştergar alb
din cânepa
primită de la bunica
m-am simţit
bine până am rămas singur...
mama s-a dus
să adune câteva ierburi
să le aşeze
în mănunchi
sub grindă
să poarte de
belşug şi de
noroc...
nu mai are
cum să ajungă la cină
de va veni
târziu
pe întuneric
îmi va pune
mâna în poală
şi-mi va
îngriji somnul
până
dimineaţă
când
liniştea spartă
de întâiul
cântat al cocoşului
îi va
reconstitui chipul
o lumină va
ţâşni din răsăritul târziu
separându-i
trupul de umbră
şi va pleca
cu Dumnezeu
tata s-a dus
şi el...
într-o
dimineaţă pe la patru
cu merindea
sub braţ
şi o
fotografie învelită într-un ziar
şi nu s-a
mai întors...
o fi vrând
să se
întâlnească cu mama
la capătul
de drum
unde se
opresc sufletele...
aş fi vrut
să ştie şi mama
că am mai
crescut
şi că-i seamăn
mult
că o duc
bine
şi că mi-am
cumpărat un cal
ar fi bine
să vadă cum îl mângâi şi mă joc
lângă
lăstarul ieşit din scorbura nucului
sub
care bunicul trăgea cu sete
dintr-o pipă
cumpărată de la târgul din Dobreşti
şi cum o
aştept
seara
la capătul uliţei
şi privesc
spre sat
până când
văd cerul aplecându-se
să sărute
pământul de noapte bună...
sunt singur
acum
ştergarul
alb
în care
mi-am uitat
copilăria -
singurul
suvenir de la mama
îl port la
piept
uneori mă
prefac
că o văd
ţinându-mi
capul pe genunchi...
cu firul
tors din lacrimi
coase cerul
de marginile pământului
ca să nu-mi
fie frig...
ca un
fluture agăţat de noapte
o să colorez
cu privirea cele
două imagini
între care mă caut...
tată – mamă
noapte bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu