Viorel Boldiș: Când trebuie

Deci, femeie, te iubesc,
şi îngheţat te iubesc
iarna ca pe-o vară,
şi-ţi mângâi sufletul
ca toamna frunza cea rară,
şi-ţi stau de veghe
ca prin trecători plăieşii,
şi mă-nfloresc de tine
ca merii şi ca cireşii.

Da, femeie, te iubesc,
şi când eşti pe ciclu şi ai draci
şi n-ai dreptate dar vrei să ai,
şi am grijă de tine
ca un sequoia de un bonsai,
şi plâng cu tine ca prostul
la o telenovelă,
şi dacă-mi ceri, intersectez
o paralelă cu o altă paralelă.

Asta e, te iubesc, femeie,
aşa aricioasă cum eşti,
ilogic şi tantric şi cast la un loc,
şi dacă-mi ceri,
raiului cu iadul îi dau foc...
Dar dacă, după toate acestea
încă ochiul privirea ţi-o ascute,
te trimit la mă-ta...
da du-te, tot du-te...