Mihaela Poduț Ienuțaș :***

Pisica cu ochi de culoarea stropului de ploaie alunecând
Pe fereastra aburită de căldura surâsului tău
Speriată puțin de o încruntare de gând
Enervantă și moale
Insistentă
Zgâriindu-ți liniștea uneori
-Acum și tu
Nu trebuia s-o acoperi cu tablă
Liniștea
Dacă simte că alunecă
Normal că își scoate ghearele
Pisica-
Noaptea uneori te sufocă
De fapt îți toarce bătăile inimii și
Să știi că e o mâță de treabă
N-a jumulit nici un înger dimpotrivă
Îi cheamă
Le spune unde ții toate visele tale
-Dacă iei din cui icoana cu
Un fir de busuioc după
În spatele ei e-un pătrat de lumină -
Și în timpul ăsta îți stă la picioare
Caldă
Dimineață ai să te trezești și ai să-ți zici
A naibii pisică
Cum o fi intrat
Ea o să plece privindu-te în culoarea ploii
Doar din prag se va întoarce puțin
-Revin și
Știi că am nouă vieți
Ar trebui să vezi cum faci
Să fii bine
Că voi avea
Nevoie de tine-