suflu căldura printre degete
în dormitorul ăsta hiperarctic
îmi privesc inima printr-un binoclu
sunt înspăimântat de aburul cafelei
de umerii tăi atunci când spălai vasele
de pozele prinse de frigider
cu un piolet de bronz între noi
magnetul de culoarea oțelului
ne desenează și azi ochii de culoarea pădurii
suflu timpul printre ramele foto
din noi a rămas doar eu
îmi privesc trecutul ca o spaimă
sunt zile în care observ umbrele
călătorind de la vest la est
sau
sunt zile în care închid ochii
și văd linia gâtului tău ca punct de plecare
când toamna apune în alb
îmi împachetez păcatele și închid ușa
suflu pierderea de mine prin respirații
am mers patru milioane
șaptezeci și cinci de mii de metri
în piept
busolele se strivesc prin loviri repetate
cobor în grote ca într-un botez
îmi spăl picioarele și mâinile și fața
și fiecare bucată de inimă sărutată de tine
prin geamul bucătăriei
lumina se sparge în umbre de dor
suflu oboseala privind spre cer
la final de pași privesc pioletul de bronz
am urcat prin vâltoarea ascunsă ca printr-o renaștere
l-am găsit pe Hristos sălășluind în aven
avea mănușile înghețate și barba mai albă
pe sânge își tatua cele 10 porunci
și sunetele deveneau colți de oțel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu