Alexia Badescu:***

înveleam bucăți de suflet în creioane colorate pe vremea când mai credeam că timpul se îmblânzește cu o inimă mare
că emoțiile au așa.un turn de control
un fel de telecomandă cu care poți pune durerea pe off
nu e nimic bro îmi spuneai
inimile merg uneori de-a bușilea
happiness is our pen pal
reflexia disperării în oglindă
ca atunci când te uiți la un film cu happy end
râzi isteric
te îndopi cu prostanol
și te întrebi de ce naibii ești ultimul ciufut uitat de Dumnezeu într-un cuib de viespii