Eu sunt aici ,caci
Simt ca totusi
Viata este atît de vie
Desi în lume -i pandemie
Nu plinge ochii ,nu lacrima
Asta e soarta buna ,rea
Ne agatam de -i vînt si ploaie
Pe strada ta va fi iar soare
Si daca totusi nu mai poti
Minciuni ,hotii sa mai suporti
Si buzele -ti muscate sîngerezi
Dar într -o zi pedeapsa va veni
Plîng poate multi ochisorii
De mame si de puisorii
Suntem acum uitati de ei
De cocotati si de misei !
Veni -va totusi într -o zi
Cînd totul va rabufni
Cînd nu vom mai putea rabda
Ei vor plînge ,noi vom cînta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu