senzații picură-n eprubetele gândului
o toamnă răstignită-n fum de uitare,
sub pleoapă vitrine curg polei
prin visul mut din manechine,
liniștea udă prin plopii agățați
de vocalele serii,
ora curge amurg pe trotuarele norilor
aurul trist din cuvinte te respiră
amintire țesută-n frigul din ramuri albe,
tăcerea din litere ninge
luna numerelor oarbe
umbră ultimul tramvai
te duce prin ierburi de înger
departe
dincolo de verbul scris în palma morții
prin bruma virgulelor
rugăciune de toamnă în alt vers
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu