Și dă-mi din serile trecute fără tine,
Toată ambrozia ce-a picurat din astre
Și nu a vrut pe alte buze să respire.
Atinge-mă cu ochii și înfioară-mi pielea
Ce nu a fost atinsă de mult cu mângâieri ,
Cutreieră-mă blând șoptește-mi cu-adierea
Născută din dorința prea multelor tăceri.
Atinge-mă cu gura, dulceag, cu gust de piersici
Și lasă gustul fin buzele să-mi alinte,
Să îmi pătrundă-n sânge,să devenim bezmetici
Să nu mai știm de timp, să fim două cuvinte.
Atinge-mă cu trupul și fă ploaia să cadă
Și dansul nostru ud să ne înalțe zborul,
Să fim două tristeți ce nu mai vor tăgadă
La bucuria scrisă ce le-a urzit-o dorul.
Atinge-mă cu sufletul ce l-ai ținut inchis
Și fă-l pe-al meu sa cânte minunea învierii,
Întoarce-mă la viață si scaldă-mă-n abis...
Atinge-mă cu tine in serile uitării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu