era moartea de dincolo de moarte
și era viața care ne adăpostea sub pieile anilor
sângele oasele trupul și pielea fierbinte
despre toate acestea scriau magii în biblia resemnării
drumul trecea prin inima primului cuvânt
până când cuțitul sfâșia perdeaua cerului
să cadă pe pământ aripile într-o fâlfâire domoală
așa au găsit îngerii dis-de-dimineață
cu fața lipită de fotografia arsă
erau fără de nume și fără de aripi îngerii
în subpământ în visul acvilei celei cu două capete
în seara cealaltă șchiopăta pe acolo un zgripsor
afla fotografia ocrotită de armura din aripi
peste tot alb în absența cernelii fermecate
doar paginile se mai scriau singure în cartea cea uriașă
ah! sânul femeii cum intra ca un fur în privirile lacome
cortul mărturisirii ascundea glasul într-un cufăr din alabastru
oștile își lustruiau spadele curbate și-i cântau celui adormit în munți
pe deasupra capetelor plutea clona fotografiei într-o tipsie din aur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu