Ionuț - Tiberiu Balan:***

în sicrie nu se mai pun decît bilețele cu numele și prenumele fericitului
scurte scrisori prin care cei de lîngă el caută iertare că nu au putut să-și plătească datoriile la timp și
acum e prea tîrziu
s-a deschis ochiul universului și de dincolo au început să fugă
titanii
pereții ăștia sînt prea subțiri și orice jale trece prin ei mascată într-un urlet nenorocit
obrajii noștri se stafidesc la contactul cu aerul
ne-am dezobișnuit să fim oameni tocmai dinainte de primul război în care om
a ridicat piatra spre celălalt
frîngîndu-i capul din iubirea nemărginită a lui dumnezeu
vom fi condamnați să slujim tuturor zeilor pe care i-am aruncat în coșul de gunoi al mitologiei
pe care nici măcar într-o scîrbă de înjurătură nu-i mai pomenim
veșnicia stă în noi ca-n propria casă
tot un fel de viață există după viață
una în care nu vom fi neapărat conștienți și nu ne vom aminti durerea
ultimei bătăi de secundă