înconjurată de pescăruşi
cu aripi de o transparență ciudată
casa mea se află aproape de mare
de aceea ea apune
apare
dispare
după cum saltă luna
picioarele îmi sunt blocate
nimic nu s-a clintit
nimic nu s-a schimbat de când m-am agățat
de balonul cu heliu în care
oamenii respiră fără efort
pe fereastră pot vedea
câmpurile aurii ale valurilor
forța våntului
trånteşte cu zgomot larg uşile
cånd adorm
casa mea e o arcă
.
în pereții ei
oasele celor vii
se topesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu