Ileana Popescu Bâldea: Imagini gratuite cu furnici

Nu. România nu este o națiune puternică. a fost. pe vremea când istoria se scria cu sufletul. când exista vis. acum, cuvintele sunt aruncate în lavă. nu mai caută nimeni prin mintea ta. timpul trece diferit iar speranța este doar o glumă tehnică.

Nu. România nu este o națiune puternică. este o lume care noaptea ia în brațe luna și cuvântul cu mai multe straturi. apoi se raportează subiectiv la desert, morți, subtilizarea credinței, nervi, actori, mașina de făcut fum, orientare tematică, vaccin făcut la strung și la gripa sezonieră care fuge de COVID.

Nu. România nu este o națiune puternică. când ai tot nu mai speri nimic pentru alții. aș vrea eu – așa, ca o schimbare de paradigmă. și bogații sunt bogați. puțini. cei mai mulți simpatizează ancestral sărăcia. în seara aceasta mă voi culca devreme și voi cultiva înainte litere pentru un vis.

Nu. România nu este o națiune puternică. mi-aș fi dorit să trăiesc într-o vreme a bunicului, străbunicului, a maimuței. aș fi făcut schimb cu ea de banane. de pe un mal pe altul al singurătății - uneori ca un iad care te învață să nu mai plângi.

Nu. România nu este... indiferent de punctul cardinal din care privesc. de mâine voi trimite pacienții cu satelitul, în loc de combinezon mă voi îmbrăca în ploaie, voi striga spre toate zările în care au plecat colegii mei fugăriți de cuvinte într-o veritabilă lecție despre lumină, voi face șapte lucruri deodată și, chiar dacă voi reuși întotdeauna, mă voi învinui că sunt doar o furnică peste care ego-ul va trece ca un tăvălug. ego-ul lor. eu, un robot, atât, un ceva care la un moment dat și-a ales națiunea – nu pentru că este puternică, cu umerii lați și nasturii încheiați ambițios în stil Tom Ford; pentru că este a mea din străbunic în străbunic, pentru că are suflet, haine cu buzunare vechi și ochi din cuvinte.

Nu. nu voi mai scrie nimic. mă voi opri aici și mă voi închide ca o carte. o carte despre iubire, tristețe, alienare, neputință, credință și libertate. o carte pe care degetul niciunui extraterestru nu o va răsfoi. căci, atâta vreme cât înțelesul va rămâne paralel, filele nu se vor lăsa atinse.

Nu. cartea ta, cartea mea, cartea voastră. Noapte bună, România!