Peste trupul tău de frig ,
Astăzi fulguie poeme
și prin gri-ul toamnei strig
Nopțile de crizanteme.
Ruginit- au gânduri moi
sărutate de năluci;
Când se stinge clipa- n ploi,
amăgind mirări sub nuci .
Peste trupul tău de dor
ieri , iubirile s-au nins
Într-un lăcrimat ușor
vămuind cărări in vis;
Peste trupu -ți de cleștar
Tatăl Nostru se închină
Raiuri îngerește iar
adormindu-te în Vină...
......................
Uită trupul meu de alge
Exilat în zări târzii,
zbor de vară indiană
peste Mările pustii...
Și în dorul ce se sparge
Trupul tău este o rană,
Trupul meu ,e Miazăzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu