Şirul întâmplărilor din taina lui a fi
(Emil Mircea Neşiu – „Sâmbătă duminică luni”, Ed. Aureo, 2019)
Alunecâd discret în „Duminică”, observăm că nu e mai deloc linişte, departe acea planeitate cu care am fi obişnuiţi, şi nici urme pregnante de festivism nu sunt... „Tremuratul face parte/ din lecția de zbor/ frica, pe post de desert,/ se servește mai nou/ cu frișcă și fructe glazurate/ cifra - lumânare aprinsă/ îmi spune că mai vine/ o aniversare la rând/ Printre copitele cailor/ mă strecor cu repeziciune/ și descopăr număratul/ în ritmul flamenco/ zilelor le rămâne zbaterea/ și trecerile de pietoni./ Pentru bifat clipe”. Interesantă ritmicitatea impusă, practicată în acest altfel de caz. De fapt, în asta constă una dintre caracteristicile definitorii ale cărţii, în faptul că sunt abordate stiluri diverse, în cele trei secţiuni bine delimitate.
Iar sărind deodată în „Luni”, ne întâmpină ironia acestei zile blamate pe bună dreptate, fără însă a-i simţi zimţii la care ne-am fi aşteptat; ironie şi iar ironie, îmbrăcând pertinent pe cât se poate o astfel de etapă pe care am fi dorit-o mai degrabă pierdută din calendar: „Microbul acesta/ mi-a transformat sângele/ în literatura/ de toate zilele./ Nopților nu le rămâne/ nici măcar somnul necesar/ refacerii bateriilor/ completare a raportorului./ După masă servesc stavrizi/ ce nu-și mai schimbă/ costumul din lipsă de timp./ Pentru baia de dimineață/ caut cel mai interesant/ șampon cu lavandă pentru/ clătit păreri de rău.”
Propunând acest autor şi această carte pentru o lectură atentă, vom încheia printr-un frumos text ce însoţeşte coperta, mergând de astă dată pe o metaforă ceva mai frugală şi complexă: „din cotidian penelul/ culege surplus/ de cunoştinţe plus/ cerneala prelinsă pe/ obrazul fardat în albastru.../ masca veneţiană”.
(Sursa: Daniel Marian,ecreator,2019)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu