cine ne dezbracă de învelitorile noastre
sărbătorite dincolo de mare
am ridicat vițelul de aur dacă tot a plecat
din egipt caravana avea în calabalâcuri
mântuiri trecute pe sub ciocanul meșteșugarului
ce nu avea în vedere goliciunea
prin straiele sfârtecate un diamant ales
pustiul ascunde frumusețea mărunțișurilor
pentru care afrodita s-a încoronat
să cânte și să joace
după egipt se lasă dorul în inimă
cu tablele legii
profetul coboară din munte
prins între slova din piatră
și vițelul de aur
certurile de partide nu confirmă
salvatorii după care privim
imaginea prin pustiul fierbinte rămâne
un șarpe de aramă ridicat pe-o prăjină
câtă omenie are cerul tău Doamne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu